Asta nu e o rețetă, ci, mai degrabă, un experiment. Și o poveste. A fost o dată, ca niciodată, o bucureșteancă temerară, care a vrut neapărat să facă iaurt de casă. Bucureșteanca asta însă nu prea avea timp. N-avea timp de umblat pe la țară după o cană de iaurt adevărat cu care să înceapă treaba, și nici de fiert lapte n-avea timp și se temea în orice caz că îl uită pe foc. Așa că s-a gândit că ar putea încerca să facă iaurt de casă cu un iaurt „viu” luat rapid de prin vreun supermarket și cu lapte UHT, că asta e ideea cu UHT-ul, să fie aproape fiert, cât să rămână laptele și să moară bacteriile vrute și nevrute din el.
Bucureșteanca noastră avea deja o iaurtieră. Asta e o mașinărie simplă de tot, deci poate fi „no name” – are o rezistență care se încinge cât să țină cald cât place bacteriilor lactice, un capac, și vine cu un set de 6 borcănele de câte 200g fiecare (mai sunt și unele cu câte 7, 8 sau 9 borcănele). Dar în lipsă de iaurtieră, se pot folosi fără probleme borcănele de muștar sau de dulceață sau de orice, numai să fie cam de 200g și să fie foarte bine spălate înainte de folsire. Dacă nu sunt bine spălate, în iaurt cresc balauri băloși și e păcat de timp și de lapte.
Și a amestecat ea într-o seară un litru de lapte UHT cu o cutie de iaurt pe care scria că are culturi vii de Bifidobacterium Lactis și Lactobacillus Acidophilus, apoi a turnat totul în borcănele, a pus iaurtiera în priză și a așteptat până a doua zi dimineață. Iar dimineață, ce să vezi? În borcănele era iaurt!
Iar cu iaurt se pot face:
- Gogoșele de iaurt
- Iaurt cu muesli
- Gustare de iaurt cu brânză telemea
- Umplutură pentru ardei murați umpluți cu cremă de brânză și o mulțime de alte minuni delicioase.
Totuși, nu a fost de la început așa simplu. De fapt, am testat mai multe mărci de iaurt „viu” și de lapte UHT până să ajungem la rezultatul perfect: consistență bună, textură cremoasă, gust dulce-acrișor, de iaurt.
Și am aflat că nu toate iaurturile de pe piață care au pe etichetă scris că ar conține culturi lactice active chiar au culturi lactice active. Nu de alta, dar nu se închega laptele în iaurtieră! Concluzia a fost că fie culturile lactice folosite nu mai erau viabile, fie nu erau suficiente bacterii în iaurtul cumpărat și, prin urmare, nu reușeau să se reproducă suficient de rapid și de mult ca să închege laptele, fie nu erau dintre cele care pot fi reproduse constant, ci din cele ce pot fi folosite în procesul de producție industrial doar o dată și gata. Până la urmă, am găsit un iaurt care și-a făcut treaba. Sfatul nostru? Încercați până iese așa cum vă place!
Am mai aflat și că nu orice lapte UHT merge folosit la iaurt. Sigur, am folosit lapte cu 3.5% grăsime. Dar fie nu ieșea destul de consistent (nici după ce am adăugat smântână pentru gătit sau lapte praf!), fie iaurtul obținut nu avea un gust bun (și aducea un pic a cretă udă). Am găsit totuși un lapte UHT care dă rezultate excelente (culmea, nu este ceva brand fermecat, ci este marca magazinului Kaufland, K Classic) – un iaurt dulce și bun și cremos, cu adevărat iaurt de casă. Doar că rezultatele diferă de la o iaurtieră la alta. Sfatul nostru? Exact! Încercați până iese așa cum vă place!
Sigur că cel mai bun iaurt starter ar fi unul de la țară, dar cine are timp să caute producătorul de încredere de la care să ia culturile lactice necesare? Și cel mai bun lapte ar fi cel luat de la o fermă sau de la cineva care crește propria văcuță fericită în gosodărie, dar laptele ăsta nu trebuie numai procurat, ci și neapărat fiert. Și nu avem prea mult timp de asta. Așa că… iată o soluție de compromis!
Spor la făcut iaurt!