Cum dă primăvara, cum dăm toți buzna afară din case, la soare. Parcul Moghioroș a stat închis doi ani, pentru că s-a lucrat, s-a investit (14 milioane de euro din fonduri europene). La banii ăștia ne-am aștepta la paradisul din care a fost izgonit Adam, dar, în realitate, găsim cam atât:
Iarbă și dâmburi, beton și plexiglas
Un teren plat, cu alei trasate fără niciun fel de idee despre cum ar vrea oamenii să se miște prin parc, presărat cu dâmburi mari, ca niște mici delușoare, peste care mai trec poduri, dar nu peste tot. Podurile au un fel de protecții din plexiglas verzui-gălbui, total nepotrivite cu atmosfera fresh care ar trebui să fie într-un parc.
Amestec aiurit de stiluri
Prin parc sunt câteva locuri de stat și odihnit, care arată ca niște șenile. În șenilele astea (care par desenate de genul de arhitect care a orbit în 1980 și desenează la teu și echer pe pipăite, cum își amintește că arăta lumea înainte să-și piardă vederea), au fost montate mese din beton sau ceva material ca o piatră, pătrate, cu picior sculptat care amintește de capitelurile în stil corintic, dar, în realitate, arată ca monstruozitățile pe care și le pun prin curți indivizii cu gust îndoielnic, dar care au făcut cumva și au reușit să-și construiască un mic palat, neapărat cu scară interioară și coloane multe sub balustrada balconului. Iar scaunele care sunt puse în jurul acestor mese urâte sunt din același material, dar în stil diferit, și arată cam ca niște pioni de șah decapitați sau ca niște ture secerate. Ca urâțenia să fie completă, peste șenile sunt plasați niște țepi, și, din loc în loc, plăcuțe care anunță ceva evident: că nu e voie cu cățărat pe acolo, pentr că e periculos! (De ce am planta țepușe periculoase într-un parc în care cam 65% dintre cei care intră sunt copii, care au chef și ar trebui să poată să se cațere pe unde vor ei?)
O pasarelă peste o baltă goală
Partea bună este că poți să faci un pic de efort fizic ca la drumeție dacă te încăpățânezi să faci un traseu peste toate dâmburile parcului, și totul culminează cu pasarela de peste balta (goală în martie) pe care copii nesupravegheați se transformă în ghiulele vii călare pe bidivii din plastic, cu roți, și de care știi să te ferești la timp, pentru că zuruie tare. Podeaua pasarelei e crăpată în multe locuri și dedesubt e un fel de plasă, iar toată construcția stă pe o structură metalică susținută de cabluri agățate de un stâlp roșu.
Concluzia FixAșa.ro
Dacă vreți doar un loc de mers pe jos pentru jumătatea de oră obligatorie, dar mai cu efort, merge.
Dacă vreți un loc pentru relaxare în natură, mergeți în Grădina Botanică sau în Cișmigiu, încă nu s-a investit nimic acolo. Dacă vreți un loc în care să puteți citi o carte, nu mergeți aici, e aglomerat și plin de copii mici care fac ce știu ei mai bine – strigă, aleargă și se dau cu cai de plastic, role, trotinete, biciclete și nu fac asta în liniște.
Relaxare: 
E urât și zgomotos, iar cele 14 milioane de euro irosite îți pot crește tensiunea. Aglomerația și micile vehicule operate stângaci de copii nesupravegheați pe aleile destul de înguste sunt mai degrabă factori de stres.
Mișcare: 
Are diferențe de nivel și poți să mergi neîntrerupt pe teren plat, înclinat, urcare, coborâre. Sunt și aparate de fitness în aer liber, deci dacă mișcarea e scopul tău, go for it!