Asta se întâmplă atunci când nu ai absolut nicio cultură reală, n-ai fost decât cu Google Street View în Mauritius, la Taj-Mahal și la Roma și nu ai efectiv nici un talent la scris, dar te trezești constant la 5 dimineața și ai ambiția de a scrie cărți. Maculatura asta e un roman pentru adolescenți de 11-14 ani, care nu este chiar un roman pentru că este, în același timp, o broșură motivațională. De fapt, alcătuirea dintre coperțile astea promițătoare este în realitate un talmeș-balmeș de acțiune plicticoasă descrisă infantil, presărată cu citate și concepte derivate din pozitivism, stoicism și… bla-bla-ism (menționează ca fiind ceva de capul lor tot felul de aiureli new age, gen „manifestare” și altele).
Impresia pe care nu poți efectiv să o scuturi dacă faci abstracție de cringe și citești toată cartea este că ai dat peste o schiță stângace de scenariu pentru un desen animat destinat tinerilor aspiranți la făcut bani din bisnis și liderșip, menit să le strecoare în creier câteva citate celebre într-un mod oarecum mai ușor de mestecat. Din păcate, scrierea este atât de copilărească, scenele descriptive sunt atât de prost redate, întreaga acțiune este idioată și are puțin sens, încât tot ce poți gândi în timpul travaliului de a parcurge tot textul e „de ce nu a scris ăsta o afurisită de broșură cinstită și de ce nu ne-a scutit de arhetipurile alea caricaturale pe care le-a folosit pe post de personaje?”
Ar face o stea dacă ar fi să îi dăm un rating, dar mai bine să primească trei stele în loc de una, pentru că metoda lui cu ambiția și trezitul când încă doarme cocoșul compensează în mod clar lipsa de idei, talentul de scris, cunoștințele și… totul: iată-l cum vinde milioane de exemplare din această bucată de… scenariu neterminat de benzi desenate . Bravo lui.
Cât despre tine, cel care citești recenzia asta, doar trezește-te dimineața, fă sport, gândește-te, când nu te deranjează nimeni, la ziua care începe, fă-o consecvent și… cam atât.
Cu plăcere.
