Jocul nu prea este joc – este, mai degrabă, un profesor de Geografie cu touchpad și se numește MyMap – Harta Lumii. Cutia este foarte mare, prețul pe măsură, dar dacă puștiul tău de-a patra (sau… când începe Georgrafia la școală?) nu funcționează decât pe bază de butoane și ecrane, harta asta poate fi exact ce ai nevoie ca să-l faci să țină minte informații, chiar și fără voia lui. Totuși, pentru că autorii au selectat doar o parte dintre țările lumii (exact 78 – în parte, după importanță, în parte, după spațiul disponibil), harta nu înlocuiește cartea. Dar este un bun început pentru copiii din școala primară.
Prezentare: cutie maaare, perfectă pentru un cadou.
Preț: între 89 și 160 de lei. 100 de lei merită. 160 de lei, nu.
Ce conține: o hartă multistratificată, frumos colorată, din material maleabil, cu un difuzor atașat în partea de sus, baterii, și un set de instrucțiuni.
Am încercat să întindem harta pe parchet, dar marginile se tot rulau în sus și era imposibil de folosit. Am tras așadar concluzia că profesorul ăsta albăstrui de la atâta ocean și pistruiat de la atâtea steluțe interactive (plasate fix pe locurile celor 78 de capitale ale țărilor alese) trebuie lipit pe un perete, cât mai drept cu putință. Am folosit bandă adezivă fixată pe toată lungimea marginilor, și tot „a făcut burtă”, adică nu vrea să stea plat, una cu peretele, nici cu rugăminți. Totuși, butoanele funcționează și așa, deci „burta” e mai degrabă o chestiune de estetică decât de funcționalitate.
Și am început să ne jucăm. Adică, să apăsăm, de-a valma, butoane (exact, așa fac copiii – abordarea structurată e pentru oameni mari). Dacă apeși semnul de întrebare, primești direct teste, și n-am știut ce ne-a întrebat, așa că ne-am descurajat un pic și am început să apăsăm steluțele de pe hartă. Fiecare steluță reprezintă o țară și harta ne-a spus toate numele de țări pe care le știe. Asta e o chestie foarte bună și pentru preșcolari, pentru că ei apasă butoane din principiu și, pe nesimțite, se lipesc și informațiile de ei.
Mai sunt niște butoane în dreapta hărții – după ce am apăsat o steluță și apăsăm butoanele respective, difuzorul recită destul de standardizat denumirea capitalei statului respectiv, limba vorbită acolo, în ce zonă a lumii se află țara (continent, direcție – de exemplu, Africa de Sud), codul steagului (care trebuie căutat pe marginile hărții – a, steagurile nu sunt interactive, dar tot e amuzant să le cauți). Mai e și un buton cu fapte diverse care, fie vorba între noi, sunt destul de neinteresante. Și toată povestea se repetă și în engleză.
Una peste alta, harta interactivă MyMap e OK.
Totuși, cu tot entuziasmul și toată bunăvoința de părinți emoționați la jucării educative, credem că jocul ar fi putut fi ceva mai amuzant, ceva mai „joc”. Din punctul nostru de vedere, problema e că are capacitatea de a capta atenția fix cât să apeși de câteva ori pe hartă. Odată ce copilul înțelege care e mecanismul, din cauză că informațiile sunt prezentate un pic cam monoton și urmărind exact aceeași structură (și ca informație, și ca formulare), cel puțin la copiii mai mari interesul se pierde destul de rapid.
Pentru părinții cu tenacitate și rezistență însă, harta interactivă MyMap poate fi folosită ca instrument de lucru pentru Georgrafie, ca punct de plecare în învățarea diverselor informații despre țări. Sunt multe alte lucruri interesante despre o țară care se pot discuta, în afara celor pe care le oferă „jocul”, dar jocul poate fi exact pretextul părintelui să înceapă o frumoasă prelegere despre ceva mai captivant.
Pentru părinții osteniți de chinul cu școala și pentru copiii lor așijderea, harta va fi un element de decor care, din cauză că banda adezivă are rezistență limitată în timp, se va desprinde la un moment dat de pe perete, iar gospodina casei va observa și, în timp ce va împacheta rapid totul, va întreba, mai mult ca să facă un pic de conversație: „Mai ținem chestia asta sau o trimitem la țară? Ai învățat o grămadă de geografie…„