Tradus la noi cumva ridicol („Renașterea„, deși este practic o înviere din morți la propriu și poate ar fi sunat mai bine orice altceva, chiar și un cuvânt latinesc cum e „Redivivus„, serialul e bun, incredibil de bun.
Cu Uma Thurman (Kill Bill, Pulp Fiction), Peter Dinklage (Game of Thrones), Neil Patrick Harris (Starship Troopers), Krysten Ritter (Jessica Jones, The Defenders) nu doar promite, ci și este best quality thriller.
În roluri importante îi avem pe Jack Alcott (Harrison) și David Zayas („La Passión” – Batista), dar îi revedem și pe James Remar (Harry), C. S. Lee (Masuka) și Desmond Harrington (Quinn).
Ce face ca Dexter: Resurrection să fie atât de bun
Ei bine, în primul rând Michael C. Hall. În sfârșit, Dexter pe care îl știm se întoarce nu doar ca voce, cum a fost în Original Sin și nici să moară, cum ne-a enervat pe toți New Blood, și de data asta e tot ce vrei să fie (o să vezi de ce am pus asta în italice).
Apoi, actorii! Perfect aleși, buni toți!
Atmosfera și producția contribuie și ele cu lumini, tonuri, decoruri cu estetica de thriller noir. Interiorul hotelurilor, locurile crimei, totul este perfect ales și minuțios aranjat.
În scenariu și în structura episoadelor se simt influențele vechiului Dexter, dar sunt mult îmbunătățite, aduse în prezent. Avem mistere, moralitate ambivalentă, relații complicate (Dexter–Harrison, Batista–Dexter, și noile personaje care apar), umor întunecat, momente de violență șocante, dar și cele de introspecție, care ne plac atât de mult la Dexter. Ritmul e intens, alternat cu momente de așteptare tensionată. Fiecare minut ține spectatorul în priză.
Cum a fost primit Dexter: Resurrection?
Răspunsul spectatorilor obișnuiți, al fanilor și al criticilor este unul de consens: Dexter: Resurrection are pe Rotten Tomatoes ~95% recenzii pozitive pentru sezonul 1. Toată lumea pare încântată – mulți spun că această versiune readuce vibe-ul „Dexter” fără a fi doar nostalgie. Serialul e “fresh”.
S-au găsit și voci critice, desigur, care spun că show-ul e uneori absurd, că are segmente în care pare că Dexter “dresează” situații ca pentru un spectacol de circ. Adică, da, parte din farmec; dar uneori realismul se poticnește în convenții ale genului thriller. Noi însă spunem că exact asta oferă celor care vizionează satisfacția de a fi văzut un serial pe gustul lor.
Alții critică “rata de progres” a poveștii. Unii zic că primele episoade sunt puțin mai lente, că se pune prea mult accent pe reintroducerea personajelor care poate nu contează atât de mult, pe stabilirea contextului și reconectarea cu trecutul lui Dexter, dar și bataia de cap morală cu Harrison și Batista. Desigur, dacă vrei acțiune non-stop, o să fie și momente care, dacă nu ești deja fan, se poate să ți se pară prea lente (așa că vezi întâi toate sezoanele și gata).
Că vorbim de sezoanele anterioare și de fani, e normal ca așteptările să fie mari, iar compararea cu sezoanele „de aur” e inevitabilă, mai ales după ce producătorii au tot încercat s-o dea pe după plop cu New Blood și cu Original Sin. Resurrection se apropie însă extraordinar de bine de primele patru sezoane, considerate de fani ca fiind cele mai bune.
Ce zice lumea pe internet despre Dexter: Resurrection
„Dexter is what drives the show. His acting is superb!”, spune cineva pe Reddit, care pare mulțumit că Dexter nu doar că a revenit, dar a revenit în forță.
Pe IMDb, oamenii apreciază cameele și momentele când Dexter apare în rolul său consacrat, dar și când relația cu Harrison ajunge la conflicte care sunt dureroase, dar realiste. Vorba americanului, “relatable”.
Criticii spun că seria combină nostalgia cu elemente noi care o fac să nu pară doar o repetiție: personaje noi (Leon Prater, de exemplu) care au evoluții interesante, noile conflicte (nu doar cu criminalii, dar și cele interioare, familiale) dau substanță.
Concluzie FixAșa despre Dexter: Resurrection
Pe scurt, Dexter: Resurrection e un thriller de calitate, exact ce aveam nevoie după câțiva ani de incertitudine – o continuare care nu se sfiește să aibă și sânge, dar și corason. E perfect pentru cine vrea să simtă nostalgia Dexterului clasic, dar fără să fie frustrat de alegeri proaste de scenariu sau de faptul că nimic nu se mai schimbă (chiar dacă nu poți scăpa niciodată de trecut, nici dacă ești Dexter, nici dacă ai de decis în ce direcție va merge serialul în continuare, apropo de anularea posibilității de a se face un nou sezon din Original Sin).
Deci, dacă te întrebi dacă merită să-l începi: da. Ia popcornul, stinge lumina, și lasă-l pe Dexter să te țină în tensiune în timp ce te trage după el prin labirintul lui moral. O să fie al naibii de bine.
