Ok, fii atent(ă): ia o tânără orfană extrem de deșteaptă, arunc-o într-un viitor cyberpunk, dă-i o mână robotică și fă-o mecanic auto. Sună a nebunie? Ei bine, exact ăsta e plotul primei cărți din Cronicile Lunare de Marissa Meyer – o serie care ia basmele copilăriei, le trece printr-un filtru SF și le transformă în ceva… Young Adult? New Adult? Pe acolo. Cert e că dacă mai ai vreo urmă de copil interior și nu te-a uscat viața de adult cu totul și dacă ai crezut vreodată că Albă-ca-Zăpada și Cenușăreasa aveau nevoie de un update serios… ei bine, ai nimerit unde trebuie, n-ai cum să mai lași cărțile astea din mână.
Despre ce e vorba în Cronicile Lunare?
Începe cu Cinder, o fată pe jumătate om, pe jumătate robot (cyborg), care trăiește într-un viitor unde oamenii și androizii se înghesuie în orașe supraaglomerate, iar o ciumă misterioasă face ravagii. Și, bineînțeles, avem și o Regină Malefică (care stă pe Lună și are puteri telepatice, că de ce nu?).
Ar putea lejer să fie un scenariu anime tare de tot. Povestea crește cu fiecare volum:
Scarlet – o reinterpretare badass a Scufiței Roșii, unde Lupul periculos e… hm… poate mai puțin periculos.
Cress – cu un fel de Rapunzel hacker, blocată pe un satelit.
Winter – Albă-ca-Zăpada, dar cu halucinații (și cu un bodyguard pe care sigur îl vei adora).
Toate aceste povești se împletesc într-o aventură spectaculoasă, plină de nave spațiale mai mult sau mai puțin furate, intrigi politice și povești de dragoste care te fac să suspini (sau să dai ochii peste cap, dacă ești genul mai cinic, na, adult cu probleme).
De ce merită să citești Cronicile Lunare?
E space-opera și soft-soft-magic SF. Nu trebuie să fii fan hard sci-fi ca să-ți placă, dar nu-i rău nici pentru sefiștii serioși (autoarea scrie foarte bine, curge textul, e o plăcere!). Ai roboți, dar ai și multă acțiune, umor și personaje care devin instant prietenii tăi imaginari. (Nici chiar așa, dar când ne place mult ceva tindem să exagerăm un pic.)
Personajele sunt vii. Fiecare are personalitate distinctă, iar interacțiunile dintre ele sunt absolut delicioase. Bonus: un android sarcastic pe nume Iko. Ginoidă, de fapt.
Villain de manual. Regina Levana e malefică în cel mai ticălos mod posibil – manipulatoare, rece și gata să facă orice ca să-și păstreze puterea. E genul de antagonist pe care adori să-l urăști, cum zice expresia aia enervantă în engleză.
Romance, dar fără sirop în exces. Fiecare cuplu are propriul stil – unii sunt adorabili, alții sunt dramă pură, dar nu e nimic forțat sau plictisitor.
Deci merită?
Categoric, da! Dacă îți plac basmele reinterpretate, SFF-ul relaxat și aventurile pline de adrenalină, Cronicile Lunare e seria perfectă pentru tine. Și dacă n-o să-ți placă… ei bine, măcar ai încercat ceva nou și ai ce comenta.
